Un proiect al Societății de Neuropatie Diabetică, cu sprijinul Worwag Pharma

Neuropatie diabetică

Diagnosticarea neuropatiei diabetice periferice

diagnosticare medic neuropatie

Neuropatia diabetică face parte dintr-un grup de tulburări neurologice cauzate de o funcționare defectuoasă a sistemului nervos la pacienții cu diabet zaharat.

Neuropatia diabetică reprezintă o complicație a diabetului, dar care însă poate fi prevenită sau încetinită printr-un control strict al glicemiei și menținerea unui stil de viață sănătos. Controlul strict al glicemiei poate încetini și chiar schimba cursul afecțiunii, mai ales dacă aceasta se află la început.

Un procent de aproximativ 50% dintre pacienții diagnosticați cu diabet zaharat suferă de neuropatie diabetică periferică, fiindu-le afectată capacitatea de a efectua activități curente, fapt ce se reflectă în scăderea calității vieții.

Diagnosticarea timpurie a neuropatiei diabetice periferice și inițierea unui plan terapeutic sunt esențiale pentru optimizarea calității vieții pacienților ce suferă de această afecțiune. Însă este necesar să fie diagnosticate și tratate adecvat și celelalte posibile etiologii ale neuropatiei cum ar fi: deficiența de vit. B12, hipotiroidism, sindromul uremic.

Diagnosticarea neuropatiei diabetice periferice se face prin detectarea deficitelor senzoriale și diminuarea reflexelor de la nivelul gleznei; pierderea capacităţii de a percepe atingerea ușoară a unui fir de nylon identifică pacienţii cu risc crescut pentru ulceraţii ale piciorului.

Există o serie de metode folosite pentru diagnosticarea neuropatiei, printre care cele mai utilizate sunt:

  • Studii de conducere nervoasă;
  • Scorul de Dizabilitate Neuropată modificat;
  • Testarea senzorială cantitativă;
  • Biopsie de țesut cutanat;
  • Microscopie confocală corneeană.

Dintre acestea standardul de aur îl reprezintă biopsia de țesut cutanat, având avantajul de a fi un test de încredere și reproductibil. Dezavantajul este reprezentat de faptul că este un test invaziv și se poate efectua doar într-un laborator specializat.

O modalitate de diagnosticare este reprezentata de screening. Screeningul pacienților cu diabet zaharat tip II ar trebui să aibă loc anual din momentul diagnosticării, iar pentru pacienții cu diabet zaharat tip I, la 5 ani de la stabilirea diagnosticului de diabet zaharat.

În funcție de tipul afectării nervoase, simptomatologia neuropatiei va fi diferită.

Dacă sunt afectate fibrele nervoase mari pacienții pot resimți amorțeli, furnicături sau echilibru slab, iar dacă sunt afectate fibrele nervoase mici durerea poate fi resimțită ca o arsură, înjunghiere sau electrocutări.

Apariția durerii îi determină pe pacienți să solicite asistență medicală, însă aceasta apare la doar aproximativ 25% dintre pacienții diagnosticați.

Stabilirea diagnosticului de neuropatie diabetică periferică începe cu o anamneză amănunțită și o examinare atentă a semnelor și simptomelor apărute.

Prin intermediul anamnezei poate fi identificată prezența factorilor de risc:

A. Pentru neuropatia diabetică:

  • Diabet necontrolat cu hiperglicemie cronică;
  • Fumat;
  • Consum crescut de alcool;
  • Insuficienţă renală;
  • Situaţie socio-economică precară.

B. Pentru apariţia ulceraţiilor neuropate:

  • Pierderea sensibilităţii dureroase şi vibratorii;
  • Arteriopatia periferică;
  • Lipsa educaţiei specifice şi a aderenţei, lipsa igienei locale;
  • Încălţăminte neadecvată;
  • Persoană care trăieşte singură;
  • Probleme oftalmologice.
Examenul obiectiv poate evidenţia:
  • Deformările piciorului: tip „pes cavus”, tip „pes planus”, deformările degetelor sau antepiciorului;
  • Modificările tegumentelor: calusuri, piele uscată, vezicule/fisuri/ulceraţii, micoză interdigitală, celulită;
  • Modificări de temperatură;
  • Atrofii musculare;
  • Modificări de puls: artere pedioase, tibiale posterioare.
Dintre teste neurologice ce pot fi folosite, cele mai simple sunt:
  • testul înţepăturii (folosind neurotips);
  • testul tactil (cu vată);
  • testul percepției temperaturii (folosind tije calde și reci);
  • testul vibrator (cu diapazon calibrat la 128 Hz iniţial la haluce);
  • reflexe osteotendinoase, percepţia presiunii cu monofilament de 10 g.

Interpretarea stadiilor neuropatiei diabetice:

  • Stadiul 0/1: fără neuropatie diabetică periferică clinică;
  • Stadiul 2: neuropatie diabetică periferică clinică – dureri cronice, acute, pierderea sensibilităţii, atrofii musculare, deformări ale piciorului;
  • Stadiul 3: neuropatie diabetică periferică însoţită de complicaţii de tip picior diabetic.

Conform ultimelor declarații ale Asociației Americane de Diabet pentru a pune diagnosticul de neuropatie diabetică periferică simptomatologia și pierderea sensibilității relevate de examinarea piciorului sunt de cele mai multe ori suficiente.

Însă când pacientul prezintă un tablou clinic atipic, simptomele conduc către un diagnostic neclar sau există suspiciunea că neuropatia poate avea o altă cauză, se recomandă studiul electrofiziologic sau consultul neurologic.

Bibliografie:

  1. Adorata, Elena, Coman; Maria, Maidaniuc, Elena, Popa; Cecilia, Grigore; Rodica, Petrovanu, „Diagnosticul şi tratamentul neuropatiei diabetice în asistenţa primară”, Practica Medicală – Vol. VI, Nr. 3(23), 2011;
  2. Akter, Nazma, „Diabetic Peripheral Neuropathy: Epidemiology, Physiopathology, Diagnosis & Treatment”, Delta Med Col J. Jan 2019;7(1):35 – 48;

Simptomele mononeuropatiei

Puteți resimți durere în

De asemenea, mononeuropatia poate cauza probleme la nivelul ochilor sau feței, cauzând:

Mononeuropatia apare uneori în cazul compresiei unui nerv. În rândul pacienților cu diabet, sindromul de tunel carpian este un tip frecvent de neuropatie cauzată de compresie. Aceasta poate cauza amorțeală sau furnicături la nivelul mâinilor și degetelor. Puteți avea senzația de slăbiciune musculară, scăpând lucrurile din mână.

Simptomele neuropatiei radiculoplexă

Simptomele neuropatiei periferice

Simptomele neuropatiei vegetative