Leziunile nervilor periferici afectează aproximativ 25% dintre persoanele care suferă de  diabet zaharat cu debut în urmă cu 10 ani și 50% dintre persoanele care suferă de această afecțiune de cel puțin 20 de ani. Neuropatia diabetică periferică afectează nervii motori, senzoriali și autonomi ai extremităților inferioare și de obicei progresează distal până la o distribuție simetrică proximală.

Neuropatia diabetică periferică poate duce la o serie de deficite, inclusiv pierderea simțului vibrațiilor, a sensibilității tactile, propriocepției și a forței musculare, reflectându-se în modificări ale echilibrului și mersului. S-a raportat faptul că o serie de parametri, respectiv cei ai mersului, precum viteza mersului, lungimea pasului, cadența, unghiurile articulare și forțele de reacție la sol sunt diferite la pacienții cu diabet și neuropatie periferică comparativ cu pacienții cu diabet fără neuropatie.

Neuropatia senzorială diabetică a membrelor inferioare are un efect negativ asupra stabilității posturale și mersului, fapt ce crește riscul de accidentare prin cădere la persoanele cu diabet. Pacienții cu neuropatie diabetică periferică au risc de 23 de ori mai mare să cadă și de 15 ori mai mare să raporteze o rănire în comparație cu persoanele care nu suferă de această afecțiune. Diabetul, mai precis neuropatia diabetică periferică, este un factor de risc important pentru accidentare prin cădere.

Paradigmele privitoare la sarcinile duble sunt folosite pentru a studia gradul de automatism al mișcării. În aceste paradigme este întreprinsă o sarcină principală, deseori mersul pe jos, care reprezintă punctul principal al atenției. Se adaugă sarcini secundare și se examinează efectul rezultat asupra ambelor sarcini. În situațiile de zi cu zi este normal ca mai mult de o sarcină să fie întreprinsă concomitent, de ex. mersul și vorbirea, astfel că aceste situații sunt de fapt paradigme de sarcini duble. Dacă cele două (sau mai multe) sarcini întreprinse împreună depășesc capacitatea atențională disponibilă, atunci va exista o capacitate insuficientă de a îndeplini ambele sarcini în mod optim, iar performanța uneia sau a ambelor sarcini va scădea.

Paradigmele sarcinilor duble nu au fost studiate la persoanele cu diabet. Cu toate acestea, un studiu a examinat parametrii de mers ai pacienților cu neuropatie diabetică periferică în timpul mersului liber și, de asemenea, mersul în timp ce răspundeau verbal la un semnal auditiv. Pacienții cu neuropatie diabetică periferică au putut să mențină un mers sigur, dar au fost mai puțin capabili să răspundă cu acuratețe la stimulul auditiv.

Introducerea unei sarcini diferite sau mai complexe poate afecta negativ parametrii de mers la pacienții cu neuropatie diabetică periferică, dar efectul sarcinii cognitive sau motorii suplimentare asupra parametrilor de mers la pacienții cu diabet nu a fost studiat. Căderile la adulții în vârstă cu probleme de echilibru apar de obicei atunci când persoana merge și se angajează într-o activitate suplimentară, cum ar fi vorbirea sau îndeplinirea sarcinilor vizual-spațiale. Persoanele cu neuropatie periferică diabetică au un răspuns somatosenzorial periferic scăzut și pentru a compensa aceste deficite periferice își pot folosi capacitatea de atenție pentru a facilita mersul în siguranță și pentru a preveni căderile.

Un studiu care a înrolat 30 de pacienți cu diabet și neuropatie a arătat că, în general, există o diferență semnificativ statistică în parametrii de mers între grupul de pacienți cu neuropatie diabetică periferică și grupul de pacienți doar cu diabet. Adăugarea sarcinilor cognitive și motorii au afectat negativ parametrii mersului, cu excepția sarcinii motorii asupra  pașilor.

Modificarea relativă a fiecăruia dintre parametrii de mers rezultați din cele două sarcini a fost mai mare în grupul pacienților cu neuropatie diabetică periferică comparativ cu grupul pacienților cu diabet, dar fără neuropatie. Deși acestea nu au fost diferențe semnificativ statistice, multe dintre aceste modificări pot avea implicații funcționale și clinice. De exemplu, în grupul pacienților cu neuropatie diabetică periferică, viteza de mers a scăzut în medie cu 35,2% față de viteză normală.

Efectul sarcinii secundare asupra sarcinii primare de mers a fost de asemenea, abordat. În ceea ce privește efectul mersului asupra sarcinii secundare (cognitive și anume efectuarea de calcule matematice în timpul mersului), pacienții cu diabet zaharat fără neuropatie au avut 1,95 calcule aritmetice corecte la mers și 2,77 când s-au așezat, iar pacienții cu diabet și neuropatie diabetică periferică au avut 2,15 răspunsuri corecte la mers, comparativ cu 2,78 când s-au așezat. Astfel, ambele grupuri nu au putut să-și mențină același nivel de funcție cognitivă în timpul mersului.

În ceea ce privește sarcina secundară (motorie și anume ținerea unui pahar cu apa în mână în timpul mersului), pacienții cu diabet zaharat, dar fără neuropatie au vărsat apă în 35 din cele 60 de „plimbări”, iar pacienții cu diabet și neuropatie au vărsat apă în 52 din cele 60 de „plimbări”.

Aceste rezultate sugerează faptul că pacienții cu diabet atât fără cât și cu neuropatie periferică au folosit probabil o proporție mai mare din capacitatea lor de atenție pentru a-și menține tiparul de mers, dar în detrimentul sarcinii cognitive și motorii. Întrucât mersul celor cu neuropatie diabetică periferică a fost mai afectat de sarcinile secundare, se pare că acești pacienți au fost mai puțin capabili să-și divizeze și să-și distragă atenția, ceea ce a dus la o deteriorare a mersului lor și, de asemenea, la eșuarea efectuării sarcinilor secundare.

În concluzie, pacienții cu neuropatie diabetică periferică au un model de mers mai conservator, care este parțial menținut de atenția cognitivă. Atât pentru grupul cu diabet zaharat fără neuropatie, cât și pentru pacienții cu diabet zaharat, dar cu neuropatie, mersul a fost ușor înrăutățit atunci când atenția pacienților a fost distrasă de îndeplinirea sarcinilor secundare. Acest efect a fost mai evident la persoanele cu diabet zaharat și neuropatie periferică, eventual punând astfel de pacienți la un risc crescut de cădere. Este important ca profesioniștii din domeniul sănătății să recunoască riscul de cădere al pacienților cu neuropatie diabetică periferică, pentru a putea implementa strategii de prevenție pentru această afecțiune.

Bibliografie:

Paul L, Ellis BM, Leese GP, McFadyen AK, McMurray B. The effect of a cognitive or motor task on gait parameters of diabetic patients, with and without neuropathy. Diabet Med. 2009 Mar;26(3):234-9. doi: 10.1111/j.1464-5491.2008.02655.x. PMID: 19317817.