Neuropatia diabetică este cea mai frecventă complicație a diabetului și este o cauză majoră de morbiditate și mortalitate. Se estimează că neuropatia este prezentă la 10% – 90% dintre pacienții cu diabet zaharat, deși acest procent se modifică în funcție de criteriile de diagnostic și de populația de pacienți. Neuropatia diabetică periferică este cea mai frecventă formă de neuropatie diabetică.

Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt etapele cele mai importante pentru a preveni complicațiile bolii, în special piciorul diabetic și apariția ulcerațiilor, însă nu există o metodă unică și simplă care poate fi utilizată pentru diagnosticarea neuropatiei diabetice periferice.

Potrivit recomandărilor Asociației Americane a Diabetului (ADA), diagnosticul de neuropatie diabetică periferică se realizează în practica clinică pe baza semnelor și simptomelor apărute în urma funcționării anormale a sistemului nervos periferic, după ce alte cauze ale neuropatiei au fost excluse. Având în vedere că 50% dintre pacienții ce suferă de neuropatie diabetică periferică nu prezintă simptome, examinarea neurologică a acestora ar trebui să fie efectuată cu foarte mare atenție. Pentru a confirma diagnosticul, se pot utiliza mai multe teste electrofiziologice cantitative, precum și senzoriale  și autonome. Dintre acestea cele reprezentative sunt chestionarul Michigan, neurotensiometrul și electromiografia.

Mai mulți pacienți au fost înrolați într-un studiu ce a vizat compararea celor trei metode în vederea diagnosticării neuropatiei diabetice periferice.

Cele 3 metode de diagnosticare au fost aplicate la 106 pacienți ce sufereau de diabet zaharat tip 2 cu sau fără simptome de neuropatie diabetică.

Chestionarul Michigan, ce conține 15 întrebări, a fost aplicat tuturor participanților, urmat de examinarea neurologică, în care au fost evaluate membrele inferioare, testate reflexele precum și sensibilitatea vibratorie.

Neurotensiometrul a măsurat orice modificarea a fibrelor nervoase subțiri. Au fost efectuate teste termice prin care s-a măsurat nivelul de percepție a frigului, căldurii precum și durerii, iar rezultatele obținute au fost ulterior comparate cu cele ale indivizilor sănătoși.

Testele termice sunt necesare doarece pot detecta funcționarea anormală a fibrelor nervoase mici, fibre ce sunt afectate și în neuropatia diabetică. Cu ajutorul anumitor fibre nervoase mici (fibrele tip C) putem percepe senzația de cald, iar cu alte fibre nervoase (fibrele tip A delta) putem percepe senzația de rece. În momentul în care fibrele sunt stimulate excesiv prin aplicarea unei surse a neurotensiometrului ce poate determina senzația de cald sau de rece, senzația se transformă în durere. Pacienții au indicat momentul când au resimțit schimbarea temperaturii la nivelul tegumentului și momentul când au resimțit durerea, iar aceste valori au fost înregistrate și comparate cu cele ale indivizilor sănătoși.

Electromiografia este o procedură care evaluează funcția mușchilor și a nervilor. Aceasta constă în stimularea nervilor în diferite puncte pe traseul acestora cu ajutorul unei mici descărcări electrice. Pentru a măsura funcționarea mușchilor se introduce un ac foarte subțire în anumiți mușchi, înregistrându-se activitatea electrică normală sau anormală a fibrelor musculare. Măsurătorile obținute sunt înregistrare și comparate cu valorile normale.

Rezultatele obținute după aplicarea celor trei teste au relevat faptul că diagnosticul de neuropatie diabetică pe baza examenului fizic a fost realizat la aproximativ 40% dintre pacienți, însă în combinație cu teste electrofiziologice procentul a crescut la 60%.

În ceea ce privește chestionarul Michigan, deși este un test neinvaziv, nu poate fi folosit ca unic test de diagnostic datorită naturii sale subiective. Însă, s-a demonstrat faptul că prin intermediul chestionarului, 34 de pacienți dintre cei 106 au răspuns pozitiv și au primit diagnosticul de neuropatie diabetică.

De asemenea, 54 de pacienți au prezentat rezultate anormale la testul de electromiografie, iar 79 de pacienți la testul efectuat cu ajutorul neurotensiometrului, primind astfel diagnosticul de neuropatie diabetică.

Cu toate acestea, s-a observat o rată mai mare a prevalenței neuropatiei în urma celor trei teste decât s-ar fi observat doar pe baza ​​istoricului pacientului și examenului fizic. 

Simptome relevante pentru diagnosticul de neuropatie au fost observate la pacienții care au fost diagnosticați cu ajutorul electromiografiei și neurotensiometrului, dar nu și prin intermediul chestionarului Michigan.

În timp ce chestionarul Michigan poate fi efectuat cu ușurință de către medicul curant la cabinetul acestuia în anumite condiții, testul de electromiografie și testul cu ajutorul neurotensiometrului necesită personal instruit.

Având în vedere că prin intermediul celor trei metode se poate realiza un diagnostic precoce precum și prevenirea complicațiilor cu o rată a morbidității ridicate, se poate lua în considerare utilizarea în mod frecvent a acestora. 

Bibliografie:

Mete T, Aydin Y, Saka M, Cinar Yavuz H, Bilen S, Yalcin Y, Arli B, Berker D, Guler S. Comparison of efficiencies of michigan neuropathy screening instrument, neurothesiometer, and electromyography for diagnosis of diabetic neuropathy. Int J Endocrinol. 2013;2013:821745. doi: 10.1155/2013/821745. Epub 2013 May 22. PMID: 23818897; PMCID: PMC3684087.