Insulina este un hormon esențial pentru funcționarea normală a organismului și joacă un rol vital în menținerea sănătății noastre. Ea îndeplinește o serie de funcții complexe, care au un impact semnificativ asupra metabolismului glucozei și al altor nutrienți. Acest hormon are, de asemenea, un rol foarte important în prevenirea și controlul complicațiilor asociate cu diabetul zaharat, printre care se numără și neuropatia diabetică.

Neuropatia diabetică este o afecțiune care rezultă din deteriorarea nervilor periferici la persoanele cu diabet. Nivelul ridicat și fluctuant de zahăr din sânge poate afecta negativ acești nervii. În acest context, insulina joacă un rol vital în reglarea nivelurilor de zahăr și contribuie la protejarea acestora împotriva complicațiilor asociate diabetului.

În articolul de față, vom explora în detaliu cum acționează acest hormon în corpul nostru, de ce este atât de important pentru sănătate și cum ne poate afecta lipsa lui.

Ce este Insulina?

Insulina este o substanță chimică produsă în mod natural în organismul nostru. Aceasta acționează ca o cheie specială care se atașează de receptorii de insulină de pe suprafața celulelor adipoase și musculare. Prin acest mecanism, ea permite intrarea glucozei în interiorul celulelor.

Glucoza reprezintă sursa de energie necesară pentru funcționarea optimă a organismului și provine din alimentele pe care le consumăm. Insulina facilitează transferul glucozei din sânge în celule, asigurând astfel furnizarea de energie organismului.

Cum se produce Insulina și care este rolul pancreasului în acest proces?

Insulina este produsă în pancreas de către celulele beta din insulele Langerhans, grupuri de celule endocrine situate în interiorul acestuia. Producția insulinei este un proces complex, care implică mai multe etape, precum:

• Producția precursorilor: Celulele beta din insulele Langerhans din pancreas produc o proteină numită preproinsulină;
• Clivajul peptidului semnal: Preproinsulina este transformată în proinsulină prin eliminarea unei secvențe de aminoacizi numită peptidă semnal;
• Formarea insulinei și peptidului C: Proinsulina este procesată în veziculele secretorii din celulele beta, unde este clivată în insulină și peptid C;
• Secreția insulinei: Veziculele secretorii care conțin insulină și peptid C sunt stocate în celulele beta. Când nivelul de zahăr din sânge crește, pancreasul eliberează insulina în sânge pentru a regla nivelul de glucoză;

Prin intermediul acestor pași, pancreasul produce și eliberează insulina, asigurând menținerea unui nivel adecvat de zahăr în sânge și buna funcționare a organismului.

Care este rolul Insulinei în organism?

Insulina are următoarele roluri importante în organismul uman:

• Reglarea nivelului de zahăr din sânge

Unul dintre cele mai cunoscute roluri ale insulinei este de a regla nivelul de glucoză (zahăr) din sânge. Aceasta permite celulelor să preia glucoza din sânge și să o utilizeze pe post de sursă de energie.

Insulina ajută, de asemenea, și la stocarea excesului de glucoză în ficat sub formă de glicogen.

• Stimularea sintezei și depozitării grăsimilor

Insulina promovează sinteza și depozitarea grăsimilor în țesutul adipos. În prezența acesteia, celulele grase preiau și stochează grăsimile din sânge, ajutând la menținerea echilibrului lipidic în organism.

• Promovarea sintezei și construcției proteinelor

Aceasta are un rol important în sinteza proteinelor și în construcția și repararea țesuturilor din organism. Ea facilitează absorbția aminoacizilor și promovează producerea proteinelor musculare, a enzimelor și a altor componente esențiale ale organismului.

• Inhibarea eliberării de glucoză din ficat

Insulina acționează asupra ficatului pentru a inhiba eliberarea de glucoză din rezervele de glicogen și pentru a reduce producția de glucoză nouă (gluconeogeneza).

• Reglarea metabolismului

Insulina are un impact amplu asupra metabolismului general al organismului. Aceasta reglează metabolismul carbohidraților, grăsimilor și proteinelor, influențând procesele energetice și asigurând un echilibru metabolic adecvat.

• Creșterea captării de glucoză de către celule

Insulina îmbunătățește sensibilitatea celulelor la glucoză, ceea ce facilitează preluarea acesteia din sânge. Acesta este un aspect important în diabetul zaharat, unde rezistența la insulină poate afecta capacitatea celulelor de a utiliza glucoza corect.

Afecțiuni asociate cu dezechilibrul de Insulină

Dezechilibrul de insulină poate duce la mai multe afecțiuni și tulburări metabolice, precum: 

Diabetul zaharat de tip 1

Aceasta este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta din pancreas, care produc insulina. Ca rezultat, organismul nu mai poate produce suficientă insulină, iar nivelul de zahăr din sânge devine prea mare. Persoanele cu diabet de tip 1 necesită administrarea de insulină exogenă pentru a-și menține nivelul de zahăr în sânge sub control.

Diabetul zaharat de tip 2

Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune cronică în care organismul nu utilizează în mod eficient insulina sau nu produce suficientă insulină pentru a regla nivelul de glucoză din sânge. Acest tip de diabet este cel mai frecvent și poate apărea la orice vârstă.

Neuropatia Diabetică

Neuropatia diabetică este o complicație frecventă a diabetului zaharat, care afectează atât persoanele cu diabet de tip 1, cât și pe cele cu diabet de tip 2. Această afecțiune se caracterizează prin simptome cauzate de afectarea sistemului nervos periferic, rezultată din dezechilibre metabolice îndelungate, cum ar fi hiperglicemia.

În diabetul de tip 2, neuropatia diabetică poate fi prezentă chiar de la diagnosticare. De aceea, se recomandă efectuarea unei evaluări neurologice în momentul diagnosticului pentru a confirma sau infirma prezența neuropatiei diabetice.

În cazul diabetului de tip 1, neuropatia diabetică nu este prezentă în stadiile incipiente ale bolii, dar poate apărea în orice moment, în funcție de controlul glicemic. De obicei, se recomandă evaluarea neurologică la aproximativ cinci ani de la diagnosticul inițial al diabetului. Cu toate acestea, în unele cazuri, evaluarea poate fi realizată mai devreme, dacă există simptome sugestive.

Este important de specificat faptul că la inițierea tratamentului cu insulină, din cauza schimbării bruște a modului în care funcționează metabolismului, pacienții se pot confrunta cu senzații tranzitorii de furnicături sau amorțeală în extremități. Aceste simptome pot fi interpretate ca fiind semne ale unei neuropatii, dar de obicei acest lucru poate fi diagnosticat greșit. În general, simptomele acestea dispar pe măsură ce organismul se adaptează la tratamentul cu insulină și se stabilizează nivelul de zahăr din sânge.

Dacă pacientul observă sau experimentează orice simptome neobișnuite sau persistente la începutul tratamentului cu insulină, este recomandat să consulte medicul pentru o evaluare.

Sindromul metabolic

Este o afecțiune care implică o combinație de factori de risc, cum ar fi rezistența la insulină, hipertensiunea arterială, nivelurile ridicate de trigliceride și obezitatea abdominală. Acest sindrom crește riscul de diabet de tip 2, boli de inimă și alte afecțiuni grave.

Hipoglicemia

Această afecțiune se caracterizează printr-o scădere excesivă a nivelului de zahăr din sânge, cauzată adesea de o doză prea mare de insulină sau de alte medicamente antidiabetice. Hipoglicemia poate duce la simptome precum tremur, transpirație excesivă, senzație de foame intensă, slăbiciune și chiar pierderea conștienței.

Acromegalia

Aceasta este o afecțiune rară cauzată de producția excesivă de hormon de creștere (GH) de către glanda pituitară. GH afectează metabolizarea insulinei, ceea ce poate duce la o rezistență la aceasta și la o creștere a nivelului de zahăr din sânge.

Aceste afecțiuni pot fi gestionate și tratate sub supravegherea atentă a unui specialist, precum un endocrinolog sau un diabetolog. De asemenea, dacă se observă o schimbare a valorilor insulinei din sânge, este important ca pacientul să se adreseze de urgență unui medic.

Aceste valorii oferă informații importante despre funcționarea sistemului endocrin și metabolizarea glucozei în organism. De exemplu, un nivel prea mare de insulină poate semnala probleme precum diabetul zaharat de tip 2, hipoglicemia, rezistența la insulină, sindromul cushing sau insulinom (tumoare pancreatica), în timp ce un nivel scăzut poate indica diabet zaharat de tip 1, hiperglicemie sau pancreatită.

Cum acționează Insulina injectabilă și de câte tipuri este?

Insulina injectabilă este un medicament care funcționează ca un substitut sintetic al celei produse de pancreas. Ea este utilizată pentru a regla nivelul de zahăr din sânge la persoanele cu diabet zaharat, care nu produc suficientă insulină sau nu răspund corespunzător la cea produsă de organismul lor.

Insulina de acest tip este caracterizată de o durată de acțiune, care se referă la modul în care acest hormon își face efectul după administrarea injecției. Această durată de acțiune se împarte în 3 momente cheie pentru pacient:

Momentul de start

Este perioada de timp necesară insulinei pentru a intra în fluxul sanguin și a începe să reducă nivelul glucozei din sânge. Timpul de start poate varia în funcție de tipul de insulină injectabilă utilizată, acesta putând varia între 15 minute și 4-6 ore de la injectare.

Momentul de vârf

Reprezintă perioada în care insulina atinge nivelul maxim de acțiune și în care se reduce nivelul glicemiei. Unele tipuri de insulină au un moment de vârf pronunțat, în timp ce altele au o acțiune mai uniformă și constantă pe durata acțiunii. Alegerea tipului de insulină depinde de nevoile individuale ale fiecărui pacientului.

Durata totală a acțiunii

Este perioada în care insulina continuă să reducă nivelul glucozei din sânge după administrarea prin injecție. Această durată poate varia de la câteva ore până la 24 de ore sau chiar mai mult, în funcție de tipul de insulină utilizată.

Tipuri de insulină injectabilă

Pe piață există mai multe tipuri diferite de insulină injectabilă disponibile, precum:

• Insulină cu acțiune rapidă: aceasta ajunge în fluxul sanguin la aproximativ 15 minute după injectare și atinge un vârf de acțiune în aproximativ 1-2 ore. Durata sa de acțiune este de aproximativ 2-4 ore;
• Insulină obișnuită sau cu acțiune scurtă: aceasta ajunge în fluxul sanguin în 30 de minute de la injectare și atinge vârful de acțiune în 2-3 ore. Durata sa de acțiune este de aproximativ 3-6 ore;
• Insulină cu acțiune intermediară: aceasta ajunge în fluxul sanguin la aproximativ 2-4 ore după injectare și atinge vârful de acțiune în 4-12 ore. Durata sa de acțiune este de aproximativ 12-18 ore;
• Insulină cu acțiune prelungită: aceasta ajunge în fluxul sanguin la câteva ore după injectare și tinde să scadă nivelul glucozei până la 24 de ore;
• Cu acțiune ultra lungă: aceasta ajunge în fluxul sanguin în 6 ore și are o eliberarea lentă și constantă în organism. Durata sa de acțiune este de aproximativ 36 de ore sau mai mult.

Fiecare din aceste tipuri de insulină injectabilă este recomandată pentru anumite nevoi, care diferă de la pacient la pacient. Din acest motiv, este important ca un medic specialist să stabilească tipul de medicamentație potrivit, doza adecvată și momentele optime de administrare pentru a asigura un control adecvat al glicemiei.

Ce efecte secundare poate avea administrarea de Insulină?

Administrarea de insulină este esențială pentru persoanele care suferă de diabet, însă, ca orice alt medicament, poate avea și efecte secundare. Câteva dintre efectele secundare comune ale administrării de insulină pot fi următoarele:

Reacții în locul injectării

Uneori, administrarea de insulină poate provoca reacții în locul injectării, precum durere, înroșire, umflătură sau mâncărime. Aceste simptome sunt adesea ușoare și temporare, iar rotația locurilor de injectare poate ajuta la evitarea lor.

Hipoglicemie

Unul dintre cele mai frecvente efecte secundare ale administrării de insulină este hipoglicemia. Acest lucru poate apărea atunci când nivelul de zahăr din sânge devine prea scăzut. Simptomele hipoglicemiei pot include tremur, transpirație excesivă, senzație de foame intensă, amețeală, confuzie, iritabilitate sau anxietate.

Creșterea în greutate

Unele persoane pot observa o creștere în greutate odată ce încep administrarea de insulină. Acest lucru se poate datora faptului că aceasta favorizează stocarea de glucoză și transformarea acesteia în grăsime. Este important să se urmeze o dietă echilibrată și să se realizeze exerciții fizice regulate, pentru menținerea unui stil de viață sănătos.

Edeme

Unele persoane se pot confrunta cu retenția de lichide și umflarea membrelor, cunoscute și sub denumirea de edem. Dacă se observă umflături neobișnuite, trebuie consultat medicul pentru a evalua situația cât mai rapid.

Reacții alergice

În cazuri rare, administrarea de insulină poate provoca reacții alergice. Acestea pot include erupții cutanate, mâncărime, dificultăți de respirație și umflarea feței, limbii sau gâtului. În cazul acesta, pacientul trebuie să ceară asistență medicală de urgență.

Este important de menționat faptul că fiecare persoană poate reacționa diferit la administrarea de insulină și că aceste efecte secundare pot varia foarte mult.

Ce este Insulinemia sau rezistența la Insulină?

Insulinemia, cunoscută și sub denumirea de rezistență la insulină, reprezintă o afecțiune în care celulele corpului devin mai puțin receptive la acțiunea normală a acestui hormon. Atunci când se întâmplă acest lucru, procesul de absorbție al glucozei este îngreunat, iar nivelul din sânge al acesteia poate crește, ducând la hiperglicemie.

Rezistența la insulină poate fi asociată cu mai mulți factori, precum obezitatea, inactivitatea fizică, alimentația nesănătoasă și predispoziția genetică. Aceasta poate crește riscul de dezvoltare a diabetului de tip 2 și poate contribui la apariția altor afecțiuni, precum sindromul metabolic și boala cardiovasculară.

Gestionarea rezistenței la insulină implică adesea schimbări în stilul de viață, inclusiv adoptarea unei alimentații sănătoase, creșterea activității fizice și menținerea unei greutăți corporale sănătoase. În unele cazuri, se poate acorda și tratament medicamentos pentru a controla nivelul de glucoză din sânge și a îmbunătăți sensibilitatea celulelor la insulină.

Pentru a obține un diagnostic corect și un tratament adecvat, este recomandat consultul unui medic specialist care va știi cel mai bine cum să trateze situația fiecărui pacient în parte.

Întrebări și răspunsuri frecvente

 Q: Când este recomandat să se administreze insulina, înainte sau după masă?

Insulina poate fi administrată atât înainte de masă, cât și după masă: înainte de masă se administrează insulina rapidă, iar după masă se administrează cea cu acțiune lentă. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru a stabili cea mai potrivită metodă.

Q: Ce organ produce insulina?

Organul responsabil de producerea insulinei este pancreasul.

Q: Pot fi prevenite complicațiile neuropatiei diabetice?

Puteți reduce riscul apariției complicațiilor neuropatiei diabetice prin gestionarea nivelului de zahăr din sânge, adoptarea unui stil de viață sănătos, efectuarea examinărilor regulate ale picioarelor și menținerea unei igiene adecvate a acestora.

Surse Articol

Cleveland Clinic, C.V. Insulin. Disponibil pe https://my.clevelandclinic.org/health/articles/22601-insulin

Ami Patel, A.P, Adam Felman, A.F. An overview of insulin. Disponibil pe https://www.medicalnewstoday.com/articles/323760

Amy Hess-Fischl, A.H, Lisa Jaffe, L.J. What is insulin?. Disponibil pe https://www.endocrineweb.com/conditions/type-1-diabetes/what-insulin

Yolanda Smith, Y.S,  Benedette Cuffari, B.C. Insulin’s Role in the Human Body. Disponibil pe https://www.news-medical.net/health/Insulins-role-in-the-human-body.aspx

Mayo Clinic, M.C.Diabetes treatment: Using insulin to manage blood sugar. Disponibil pe https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diabetes/in-depth/diabetes-treatment/art-20044084