Diabetul zaharat este o boală cronică multifactorială ce continuă să fie o problemă majoră de sănătate la nivel mondial. Se caracterizează prin deficiențe absolute sau relative în secreția de insulină și se asociază cu hiperglicemie cronică şi tulburări ale metabolismului glucidelor, lipidelor și proteinelor.

Neuropatia diabetică este o complicație a diabetului zaharat. Aceasta apare în urma leziunilor nervoase provocate de lipsa de control a hiperglicemiei.

Neuropatia diabetică reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Aceasta este definită prin semne și simptome cauzate de afectarea nervilor periferici la pacienții cu diabet, fiind excluse alte cauze de neuropatie. Neuropatia diabetică include o serie de sindroame, în funcţie de clasele de fibre nervoase implicate. Neuronii implicați pot fi aferenți (senzoriali), eferenți (motori), sau ambele tipuri.

Există patru tipuri de neuropatie diabetică:

1. Neuropatia periferică (denumită polineuropatie distală); este cea mai comună formă de neuropatie. Afectează nervii de la extremități, adică picioarele, mâinile și brațele.
2. Neuropatia proximală (denumită și amiotrofie diabetică); Afectează în mod specific mușchii din partea superioară a picioarelor, feselor și șoldurilor.
3. Neuropatia autonomă; poate afecta mai mulți nervi autonomi care controlează inima, vezica urinară, plămânii, stomacul, intestinele etc.
4. Neuropatia focală (denumită și mononeuropatie); Afectează un anumit nerv. Se mai numește și mononeuropatie. Afectează mai ales nervii cranieni (în special nervii oculari). Poate, de asemenea, să afecteze trunchiul și picioarele.

În funcție de nervul afectat, simptomele de neuropatie diabetică pot varia de la durere și amorțeală la nivelul picioarelor, la probleme cu sistemul digestiv, sistemul urinar, sistemul cardio-vascular etc.

Semnele și simptomele resimțite de pacienții cu neuropatie periferică pot fi următoarele:        

• Amorțeală (capacitate redusă de a simți durere sau modificări ale temperaturii)
• Dureri/crampe cu caracter ascuțit
• Senzație de furnicături sau de arsură
• Slăbiciune musculară
• Pierderea reflexelor, mai ales la nivelul gleznei
• Sensibilitate crescută la atingere
• Pierderea echilibrului și a coordonării
• Probleme grave ale picioarelor, cum ar fi ulcerații, infecții și dureri osoase si articulare.

În ceea ce privește neuropatia autonomă, pacienții pot acuza:

• Probleme ale vezicii urinare, inclusiv infecții ale tractului urinar, retenție sau incontinență urinară
• Alternanță constipație diaree
• Dificultate la înghițire
• Excesul sau lipsa transpirației
• Disfuncție erectilă
• Golire lentă a stomacului (pareză gastrică), provocând greață, vărsături, balonare și pierderea poftei de mâncare
• Scăderi bruște ale tensiunii arteriale în urma șederii pe scaun, sau a ridicării în picioare, mișcări ce pot determina stare de leșin sau amețeală

În ceea ce privește amiotrofia diabetică, pacienții pot acuza:

• Durere severă la nivelul șoldului, coapsei sau feselor
• Slăbiciune musculară la nivelul mușchilor coapsei
• Dificultate de ridicare din poziţia aşezată
• Umflarea abdomenului, dacă abdomenul este afectat
• Pierdere în greutate.

În cazul mononeuropatiei diabetice, simptomele sunt reprezentate de:

• Durere la nivelul tibiei sau piciorului, partea inferioară a spatelui sau bazinului, coapsa anterioară, piept sau abdomen
• Dureri la nivelul ochilor
• Vedere dubla
• Dificultate de concentrare
• Paralizie pe o parte a feței (paralizia lui Bell).

Scopul tratamentului neuropatiei diabetice constă în prevenirea deteriorării suplimentare a țesuturilor precum și ameliorarea disconfortului.

Primul pas este ținerea sub control a glicemiei  prin dietă și medicamente antidiabetice. Un alt aspect important presupune îngrijirea specială a picioarelor prin purtarea de încălțăminte adecvată și verificarea regulată a picioarelor pentru a identifica eventualele leziuni care pot duce la infecții și ulcerații.

Deoarece stresul oxidativ este crescut la pacienții cu diabet și neuropatie, o strategie farmacologică țintită este reprezentată de corectarea deficitului de agenți antioxidanti, care pot oferi o îmbunătățire semnificativă a complicațiilor.

Tratamentul ideal ar trebui să prevină sau să oprească pierderea progresivă a funcționalității nervoase și îmbunătățirea simptomelor, cu efecte secundare minime.

Acidul alfa-lipoic este un antioxidant puternic. Multe studii au arătat că poate ameliora simptomele și deficitele neurologice după utilizare. Organismul nostru nu poate produce cantități mari de acid alfa-lipoic deoarece se găsește doar în anumite alimente, printre care: spanac, broccoli, drojdie de bere, cartofi și organe. Este absolut necesară suplimentarea acestuia pentru a reduce disfuncția neurologică.

Rezultatele unei meta-analize au arătat că tratamentul cu acid alfa lipoic 600 mg/zi timp de 5 săptămâni este sigur și reduce semnificativ atât simptomele cât și deficitele neuropatice la pacienții cu diabet zaharat și polineuropatie simptomatică.

De asemenea, se cunoaște faptul că acidul alfa lipoic are rezultate pozitive în controlul glicemiei precum și al neuropatiilor asociate cu diabetul.

Acidul alfa-lipoic este un medicament recomandat pe scară largă pentru tratamentul și prevenirea complicațiilor diabetului, deoarece acționează asupra căilor principale implicate în patogeneza neuropatiei diabetice.

Efectul antioxidant al acidului alfa lipoic declanșează un mecanism de ameliorare rapidă a simptomelor și control al deficitelor neurologice, cu rezultate ce constau în îmbunătățirea fluxului sanguin și creșterea absorbției de glucoză în nervi. De asemenea, acidul alfa lipoic aduce beneficii consistente pentru metabolismul conducerii nervoase.

Bibliografie: Ch.O.V.Nagateja, D. Hari Chandana, B. Kumara Swamy. Diabetic Neuropathy and Use of Alpha-Lipoic Acid in Diabetic Neuropathy. Int. J. Pharm. Sci. Rev. Res., 63(1), July – August 2020; Article No. 29, Pages: 173-180