Odată cu creșterea incidenței diabetului zaharat la nivel mondial, a crescut și incidența complicațiilor, devenind o problemă critică de sănătate pentru întreaga populație.

Principalele complicații ale diabetului se referă la bolile macro- și microvasculare periferice, dintre care cea mai frecventă este reprezentată de neuropatia diabetică periferică și autonomă. 

Neuropatia autonomă gastrointestinală sau enterică este caracterizată de o multitudine de simtome resimțite de pacienții care suferă de această patologie. Dintre acestea, cele mai reprezentative sunt plenitudinea resimțită dupa fiecare masă, sațietatea precoce, greață, vărsături, balonare, dureri abdominale sau tulburările de tranzit (diaree sau constipație). 

Neuropatia gastrointestinală este în prezent o patologie subdiagnosticată și insuficient tratată în rândul pacienților ce suferă de diabet zaharat de tip II.

Deși există câteva principii de gestionare a neuropatiei enterice, sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege pe deplin patogeneza și mecanismele specifice ale acesteia.

Flora intestinală sau microbiomul intestinal reprezintă totalitatea microorganismelor ce se regăsesc în intestinul gros, aflându-se într-o relație simbiotică cu organismul gazdă, fără de care omul nu ar putea supraviețui.

Rolul florei intestinale este de a sintetiza numeroase substanțe necesare organismului, precum vitamina K, acid folic, acid pantotenic, de a preveni răspândirea bacteriilor străine în organismul gazdă, de a ajuta la absorbția și digestia anumitor carbohidrați și de a preveni și ajuta la tratarea anumitor maladii. 

S-au observat modificări semnificative în compoziția florei intestinale a pacienților ce suferă de diabet zaharat tip II și neuropatie enterică, aspect ce contribuie probabil la patogeneza bolii. De asemenea, anumite tulburări gastrointestinale, precum diareea, au fost corelate cu modificarea florei intestinale. Prin urmare, efectul florei intestinale asupra motilității intestinale a captat tot mai mult atenția specialiștilor.

Într-un studiu ce a inclus 73 de pacienți cu diabet zaharat de tip II și 27 de pacienți cu diabet și neuropatie enterică s-a demonstrat faptul că elementele ce compun flora intestinală se schimbă în timpul vieții pacienților cu diabet zaharat, ca urmare a evoluției bolii.

De asemenea, pacienții cu diabet zaharat și neuropatie gastrointestinală nu au avut o floră intestinală foarte diversificată așa cum are populația generală. Cele mai frecvente specii de bacterii (Fusobacteria și Proteobacteria) regăsite în flora intestinală a pacienților cu neuropatie enterică provoacă dezechilibre intestinale și favorizează apariția complicațiilor diabetului prin creșterea nivelului de citokine proinflamatorii și afectarea funcției celulelor beta pancreatice. Mai mult decât atât, au fost observate organisme anaerobe patogene precum E. coli în cantitate crescută comparativ cu microbiomul intestinal normal.

În concluzie, pacienții care suferă de neuropatie gastrointestinală prezintă o disbioză a microbiomului intestinal, aceștia având caracteristici diferite ale florei intestinale comparativ cu pacienții care suferă de diabet zaharat, dar nu și de neuropatie enterică.

Bibliografie:

Du Y, Neng Q, Li Y, Kang Y, Guo L, Huang X, Chen M, Yang F, Hong J, Zhou S, Zhao J, Yu F, Su H, Kong X. Gastrointestinal Autonomic Neuropathy Exacerbates Gut Microbiota Dysbiosis in Adult Patients With Type 2 Diabetes Mellitus. Front Cell Infect Microbiol. 2022 Feb 8;11:804733. doi: 10.3389/fcimb.2021.804733. PMID: 35211420; PMCID: PMC8861497.