Neuropatia periferică senzitivo-motorie și neuropatia autonomă sunt cele mai frecvente neuropatii cauzate de diabetul zaharat, ambele fiind factori predictivi independenți pentru apariția ulcerațiilor piciorului, amputațiilor extremităților inferioare și mortalității ridicate.

Mai mulți factori de risc pentru apariția neuropatiilor diabetice au fost identificați (de exemplu, starea hiperglicemică, microalbuminuria), dar dovezile recente au atras atenția asupra produșilor de glicozilare avansată (AGEs).

Acumularea produșilor de glicozilare avansată

Glicozilarea este o reacție chimică ce produce îmbătrânirea, constând în legarea glucozei în exces de azotul proteinelor, lipoproteinelor etc. În momentul în care în sânge există un exces de glucoză (limita normală fiind cuprinsă în intervalul 70-126), prin urmare există o stare hiperglicemică, organismul încearcă să metabolizeze cât mai repede glucoza în exces, pentru a scădea glicemia.

Acest lucru este realizat prin două căi: calea poliolilor (transformarea sorbitolului în fructoză) și glicozilarea. Rezultatul este atât scăderea glicemiei cât și formarea unor produși intermediari toxici, numiți produși de glicozilare avansată (AGEs), fiind asociați cu producerea stresului oxidativ, îmbătrânirea precoce a fibrelor de colagen, precum și generarea sau menținerea unei stări de inflamație cronică.

În prezent, AGEs sunt considerați factori de risc suplimentar în dezvoltarea și progresia neuropatiei diabetice deoarece aceștia se acumulează la nivelul nervilor periferici. Astfel, se generează stresul oxidativ ce accentuează inflamația neuronală și afectează transportul neuronal. Prin urmare, efectul constă în pierderea senzorială de la nivelul membrelor inferioare.

Recent a fost descrisă o tehnică neinvazivă pentru măsurarea nivelului AGEs la nivelul pielii cu ajutorul autofluorescenței. În studiile efectuate s-a demonstrat faptul că autofluorescența a fost crescută la pacienții cu diabet fără semne de neuropatie clinică comparativ cu subiecții martor și foarte crescută la pacienții cu diabet și ulcere neuropatice la nivelul membrelor inferioare.

Însă chiar înainte de apariția simptomelor clinice de neuropatie diabetică, autofluorescența pielii relevă aspecte legate de conducerea nervoasă. Cum autofluorescența pielii reflectă acumularea produșilor de glicozilare avansată, studiul susține ideea că acumularea acestora este un factor de risc important pentru apariția neuropatiei la pacienții ce suferă de diabet.

Autofluorescența pielii reflectă de asemenea acumularea de alți bine-cunoscuți factori de risc pentru apariția neuropatiei, cum ar fi vârsta, hiperglicemia și microalbuminuria.

De asemenea, acumularea AGEs poate fi cauzată și de alte surselor exogene, cum ar fi fumatul sau alimentația.

În concluzie, rezultatele obținute arată că autofluorescența pielii este crescută în stadiile incipiente ale neuropatiei diabetice și se corelează cu severitatea disfuncției nervoase și ulcerațiile piciorului.

Sunt necesare studii prospective pe termen lung pentru a demonstra valoarea predictivă a acumulării produșilor de glicozilare avansată sau autofluorescența pielii în progresia neuropatiei și a altor complicații ale diabetului zaharat.

Bibliografie:

1. Meerwaldt R, Links TP, Graaff R, Hoogenberg K, Lefrandt JD, Baynes JW, Gans RO, Smit AJ. Increased accumulation of skin advanced glycation end-products precedes and correlates with clinical manifestation of diabetic neuropathy. Diabetologia. 2005 Aug;48(8):1637-44. doi: 10.1007/s00125-005-1828-x. Epub 2005 Jul 14. PMID: 16021416.

Papachristou S, Pafili K, Papanas N. Skin AGEs and diabetic neuropathy. BMC Endocr Disord. 2021 Feb 23;21(1):28. doi: 10.1186/s12902-021-00697-7. PMID: 33622304.