Se estimează faptul că aproximativ 50% dintre pacienții cu diabet zaharat dezvoltă neuropatie periferică simptomatică în termen de 25 de ani de la debutul bolii. Vârsta pacientului, durata bolii și un control riguros al diabetului sunt factori predictori puternici, în timp ce etiologia nu pare a avea vreo influență. 

Semne de neuropatie autonomă, complicație a diabetului zaharat, pot fi găsite în aproximativ 20% din cazuri, din nou în corelație puternică cu vârsta și durata bolii, precum și cu microangiopatia. Neuropatia periferică este însoțită de neuropatie autonomă în 30% până la 50% din cazuri.

Reducerea sau pierderea simțului vibrațiilor (palipiaestezia) și a sensibilității superficiale (presiune, atingere), precum și parestezia subiectivă sunt principalele simptome ale neuropatiei periferice. În consecință, riscul de apariție a traumelor este semnificativ mai mare. Din cauza faptului că pacienții și-au pierdut capacitatea de a resimți durerea, ulcerațiile la nivelul membrelor inferioare sunt subestimate de către pacient. Prin urmare, leziunile nu sunt adesea observate timp de mai multe săptămâni la rând.

Ulcerațiile apărute la nivelul piciorului pacienților ce suferă de diabet sunt o complicație gravă a diabetului zaharat la nivel mondial și reprezintă cea mai frecventă cauză de spitalizare. Etiologia ulcerațiilor piciorului diabetic este complexă datorită naturii lor multifactoriale; în fiziopatologia ulcerațiilor piciorului diabetic este importantă polineuropatia. 

Piciorul diabetic este o complicație importantă pe termen lung în rândul pacienților cu diabet zaharat și polineuropatie diabetică și reprezintă cea mai frecventă cauză a amputațiilor non-traumatice a extremităților inferioare. După o primă amputație, pacienții cu diabet sunt expuși unui risc crescut de a suferi alte amputații, având un impact major asupra calității vieții precum și o creștere a costurilor legate de boală.

Pentru a evidenția care sunt cei mai importanți factori de prognostic în rândul pacienților cu diabet zaharat după ce aceștia au suferit o amputație, s-a efectuat un studiu în care s-a urmărit compararea ratei de supraviețuire și de mortalitate a pacienților cu diabet după prima amputație majoră sau minoră, luând în considerare diferite caracteristici sociodemografice, altele decât o gamă largă de comorbidități. Rezultatele obținute documentează fragilitatea extremă a pacienților cu diabet care suferă de amputații a extremităților inferioare, atât majore, cât și minore. 

Astfel că, vârsta a fost semnificativ legată de mortalitate, un risc mai mare de deces având pacienții cu vârsta peste 65 de ani comparativ cu cei mai tineri, atât după amputații majore, cât și minore. În termeni relativi, persoanele cu diabet care suferă o amputație minoră au un risc deosebit de ridicat de mortalitate, pacienții cu vârsta ≥75 de ani având aproximativ de patru ori riscul de a deceda decât cei cu vârsta cuprinsă între 35 și 54 de ani. 

Pe baza dovezilor disponibile, depresia comorbidă este asociată cu o incidență crescută a amputațiilor extremităților inferioare la persoanele cu diabet și cu un risc crescut de mortalitate la persoanele cu un prim ulcer de picior diabetic. De asemenea, neuropatia periferică este un factor de risc pentru apariția ulcerațiilor piciorului, dar calea către amputație majoră necesită evenimente suplimentare, cum ar fi o infecție a piciorului.

Însă o aderare adecvată la strategiile standard de tratament și cooperarea interdisciplinară pot reduce ratele încă mari de amputații majore.

Bibliografie:

1. Cascini S, Agabiti N, Davoli M, et al. Survival and factors predicting mortality after major and minor lower-extremity amputations among patients with diabetes: a population-based study using health information systems. BMJ Open Diabetes Res Care. 2020;8(1):e001355. doi:10.1136/bmjdrc-2020-001355
2. Volmer-Thole M, Lobmann R. Neuropathy and Diabetic Foot Syndrome. Int J Mol Sci. 2016;17(6):917. Published 2016 Jun 10. doi:10.3390/ijms17060917