Neuropatia periferică este una dintre cele mai grave și costisitoare complicații ce afectează persoanele cu diabet, deoarece acestea suferă de simptome precum durere continuă, instabilitate posturală, ulcerații la nivelul piciorului, până la stadiul final de dizabilitate precum amputația.

Neuropatia diabetică periferică este o complicație care apare la aproape jumătate dintre pacienții cu diabet și este asociată cu costuri substanțiale de îngrijire a sănătății și consecințe socioeconomice semnificative, precum pierderea locurilor de muncă și scăderea calității vieții ca urmare a dizabilității.

În ceea ce privește neuropatia diabetică și calitatea vieții pacienților, studiile au arătat că simptomele precum durerea cronică persistentă, ulcerațiile piciorului vindecate și nevindecate și amputațiile sunt legate de deteriorarea funcțiilor fizice și psihosociale. Aceste studii au demonstrat într-un mod evident că neuropatia diabetică poate fi asemănată cu “un sac” de simptome severe care impactează negativ calitatea vieții și chiar funcțiile vitale. Acest aspect se datorează efectuării de măsurători generice care nu descriu caracteristicile specifice ale neuropatiei diabetice, modul în care acestea produc disfuncție și modul în care reduc calitatea vieții.

Oamenii sunt din ce în ce mai conștienți de faptul că unii indicatori precum QoL (Calitatea Vieții) nu sunt simple evaluări ale sănătății, ci o experiență personală unică, reprezentând modul în care indivizii percep și reacționează la starea lor de sănătate. Cu toate acestea, indivizii pot raporta niveluri similare de disfuncție cu diferențe de subiectivitate în ceea ce privește impactul acestora asupra vieții. Astfel, calitatea vieții este ceea ce pare a fi, o judecată subiectivă a calității vieții unui individ și nu o măsurare a funcționării fizice sau sociale, sau un raport al stării emoționale.

Un studiu recent a folosit un indicator specific neuropatiei pentru măsurarea calității vieții, NeuroQoL. Acest indicator investighează impactul neuropatiei diabetice (simptome și/sau ulcerații ale piciorului) asupra vieții pacienților. Astfel, calitatea vieții a fost conceptualizată ca un produs al evaluării indivizilor asupra funcționării lor într-o varietate de activități cotidiene ce au fost afectate de apariția neuropatiei, care sunt considerate a fi cele mai importante pentru fiecare individ.  

Rezultatele studiului au demonstrat faptul că pacienții cu simptome neuropatice (durere, pierderea sensibilității la nivelul membrelor inferioare picioare și instabilitate posturală) și/sau ulcerații ale piciorului au raportat restricții severe în activitățile zilnice (de exemplu, în activitățile relaxante, la locul de muncă sau în privința sarcinilor zilnice), probleme în relațiile interpersonale și schimbări în percepția de sine (de exemplu, percepția ca pacientul este tratat diferit față de alți oameni). În plus, se pare că durerea neuropatică și modificările percepției de sine ca urmare a complicațiilor piciorului diabetic au cele mai devastatoare efecte asupra calității vieții indivizilor.

Mai multe studii care au urmărit asocierea dintre neuropatia diabetică și apariția depresiei au furnizat rezultate contradictorii. Cu toate acestea o meta-analiză recentă sugerează o legătură evidentă între cele două condiții patologice. Mai multe concepte au fost folosite în încercarea de a explica mecanismul prin care boala cronică generează o stare depresivă. În timp ce unii autori susțin că boala cronică determină o stare depresivă indirect, adică prin disfuncții fizice și sociale, alții sugerează că ar putea exista o legătură directă, psihologică. Acest principiu cognitiv se referă la faptul că gândurile care definesc tulburarea medicală cronică (neuropatia) ca o parte constantă, nemodificabilă pe parcursul vieții, combinate cu episoade de durere severă sau instabilitate posturală, pot provoca direct un sentiment de deznădejde și stare depresivă.

Oarecum, nu a fost elucidat încă mecanismul prin care depresia se asociază cu apariția ulcerațiilor picioarelor. Sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica de ce doar simptomele neuropatice, dar nu și ulcerațiile piciorului, pot produce tulburări depresive.

Există, de asemenea, multe concepții greșite despre neuropatia diabetică, precum și răspunsuri subiective despre complicațiile piciorului diabetic, iar gestionarea acestora este un predictor al comportamentului pacientului în îngrijirea piciorului diabetic. Pacienții fără antecedente de ulcerație au fost de părere că durerea este un factor predictiv al debutului și dezvoltării unui ulcer al piciorului, ceea ce poate determina un control redus al picioarelor. La persoanele cu antecedente de ulcere ale piciorului, emoțiile negative și gândul că nu au control asupra complicațiilor au dus la sentimente de frustrare și furie, în special față de profesioniștii din domeniul sănătății, și apariția unor stări depresive, care sunt predictori ai practicării unei îngrijiri mediocre.

Prin urmare, un număr tot mai mare de dovezi sugerează că neuropatia diabetică poate duce la ulcere ale piciorului nu numai prin mijloace fizice, ci și printr-o cale psihologică suplimentară, și anume insuficientă atenție acordată îngrijirii picioarelor.

Bibliografie:

Vileikyte L, Rubin RR, Leventhal H. Psychological aspects of diabetic neuropathic foot complications: an overview. Diabetes Metab Res Rev. 2004 May-Jun;20 Suppl 1:S13-8. doi: 10.1002/dmrr.437. PMID: 15150807.