Complicațiile piciorului diabetic sunt severe, invalidante, costisitoare și frecvente la nivel mondial. Înțelegerea patogenezei, a spectrului bolii și eficacitatea tratamentului necesită mai multă atenție. 

Majoritatea pacienților cu diabet vor dezvolta neuropatie periferică (senzitivă, motorie sau autonomă), complicație care poate duce la deformări ale piciorului. Mulți pacienți dezvoltă boala vasculară periferică. Dacă pacientul este lăsat nesupravegheat sau fără o educare în ceea ce privește boala sa, acesta va dezvolta complicații ale piciorului diabetic, care includ ulcerații neuropatice, ulcerații ischemice și ulcerații neuroischemice.

S-a efectuat un studiu în care au fost incluși 126 de pacienți, 41% dintre aceștia având ulcerații neuropatice și 63% dintre aceștia având boală severă la prezentare. Au fost recunoscute două tipuri de patologii ale piciorului diabetic care nu sunt de obicei clasificate: leziuni acute fără neuropatie (10%) și infecția profundă a țesuturilor moi (9%). Un procent semnificativ dintre aceștia au necesitat amputații minore și majore. Amputațiile majore au fost asociate cu ischemie, boală severă la prezentare și înaintarea în vârstă.

Au fost observate trei situații specifice, care nu sunt de obicei descrise în prezentările generale ale bolii diabetice a piciorului. Deși minoră, leziunea este un precursor bine cunoscut al ulcerației pentru mulți pacienți cu boală neuropată sau vasculară, însă a existat un grup de pacienți care nu aveau niciuna dintre aceste patologii, dar care au dezvoltat complicații severe ale piciorului în urma unor leziuni banale. Mai mult decât atât au fost pacienți care au dezvoltat infecție profundă a țesuturilor moi însă fără ulcerație și fără o vătămare evidentă. 

Diagnosticul a fost în general unul ne favorabil și a fost în mod clar legat de tipul de complicație a piciorului diabetic și de severitatea bolii la prezentare. Faptul că 80 de pacienți au prezentat un grad de 3, 4 și 5 de boală iar ulterior au avut o rată de amputație semnificativ mai mare decât cei care au prezentat gradul 1 sau 2, indică în mod clar necesitatea concentrării asupra asistenței medicale primare, educației pacienților, depistarea precoce și intervenția timpurie asupra neuropatiei diabetice.

Deși două studii randomizate au arătat unele beneficii care rezultă din utilizarea oxigenului hiperbaric în reducerea ratei de amputații la pacienții cu simptome specifice piciorului diabetic, utilizarea sa de rutină este încă neclară. Beneficiile sale încă nu au fost testate și demonstrate în studii mai mari.

S-a demonstrat faptul că intervenția unei „echipe multidisciplinare” în îngrijirea pacienților cu diabet ce suferă de neuropatie diabetică și ulcerații ale membrelor inferioare poate reduce rata amputațiilor. Ar putea exista beneficii pentru pacient atât prin implicarea chirurgilor ortopedici, cât și a celor vasculari în îngrijirea complicațiilor piciorului diabetic.